vineri, 19 ianuarie 2018

Luminătorii



Într-un meleag am cunoscut trei fraţi
Ei toţi sînt de Lumină însetaţi

Întîiul zice: „Eu Lumina-o văd
Şi pot spre Ea cu ştire să mă’ndrept”

Al doilea spune: „Eu Lumina-o simt
Şi din plăcere merg spre Ea oricînd”

Al treilea în Lumină doar era
Căci razele-I din sine luminau

Aceşti Luminători se schimbă’n rînd
La propăşirea plaiului veghind

Întîiu-i cîrmaci mic, al doilea-i mare
Şi rang superior al treilea-l are

Sînt timpurile grele uneori
Şi-adoarme-al treilea din Luminători

Atunci preia conducerea secundul
Şi-aprinde sentiment ce arde munţii

Iar de-o fi boala vremii şi mai mare
De primul frate e condus meleagul

Nu mă’ntreba ce-o fi de mîl şi vînt
Culca-vor pe toţi trei buni la pămînt

Ştiu doar că acest lucru n’are-izbîndă
Şi iarăşi a lor forţă reînvie

O fi motivul setea de Lumină
Ce viaţa lor întruna le-o susţine

Din nobil neam odrasle minunate
Trei fraţi, trei raze luminoase

Meleagului îi sînt blagoslovire
Fărtate Călăuze-a Mîntuirii

Andrei Onea
4 Februarie 2013


miercuri, 10 ianuarie 2018

Lermontov - Mă uit

Mă uit cu frică-n viitor
Și cu tristețe – în trecut
Și caut suflet înfrățit
De parcă-s scos pe eșafod;
  Veni-va oare mesagerul
  Să îmi releve viața mea,
  Menirea ostenelei mele,
    Să-mi spună ce-a dorit Divinul,
    De a mustrat atât de-amar
    Speranțele junești a mele.

I-am dat pământului tribut –
Un amalgam de rău și bine;
Vreau nouă viață să încep,
Eu tac și-aștept: deja e timpul;
  În lume frate n-am să las,
  Și al meu suflet obosit
  De umbră rece e cuprins;
    Ca fruct devreme, fără suc​​,
    S-a stins el în furtuna sorții
    Sub soarele încins al vieții.

Mihail Lermontov, 1838
(traducere de Andrei Onea)



Nietzsche - Omul