marți, 5 septembrie 2017

Legenda maniheistă

Odată ca niciodată spiritele întunericului au vrut să atace împărăția luminii.
Și într-adevăr, ele au ajuns la granița împărăției luminii și au vrut s-o cucerească.
Totuși, ele nu puteau face nimic împotriva împărăției luminii.
Și acum ele ar fi trebuit să fie pedepsite de împărăția luminii.
Cu toate acestea, în regatul luminii nu era nimic în vreun fel rău, ci numai bun.
Deci, demonii întunericului puteau fi pedepsiți numai cu ceva bun.
Ce s-a întâmplat, deci?
Au urmat următoarele: spiritele împărăției luminii au luat o parte din împărăția lor și au amestecat-o cu tărâmul material al întunericului.
Prin ceea că acum o parte din împărăția luminii a fost amestecată cu împărăția întunericului, în acest ținutul al întunecimii a apărut ceva similar unui ferment, care a indus împărăția întunericului în vârtej haotic, prin care îi apăruse un nou element, și anume – moartea.
Deci, în mod constant ea se auto-devorează și poartă în sine germenul proprii distrugeri.
Datorită faptului că toate acestea s-au întâmplat, a și apărut specia umană.
Pra-omul, omul orginial, arhetipal a și fost exact cel care a fost trimis din ținutul luminii să se amestece cu împărăția întunericului și să învingă prin moarte ceea ce în această în împărăție a întunericului nu ar trebui să fie; s-o învingă în sine însăși.
Astfel împărăția întunericului trebuie să fie învinsă de împărăția luminii nu prin pedeapsă, ci prin har; nu prin opoziția față de rău, ci prin melanj cu răul, pentru a libera răul ca atare.
Datorită faptului că o parte a lumii intră în rău, răul însăși este depășit.
Deci, ce este răul? El nu este altceva decât un bun inoportun, neîmplinit încă.



marți, 22 august 2017

Dragoste și Ură

Trăsura mea e trasă de doi cai
Deosebiți, aprinși și nărăvași;
Covizitiu eu sunt la Iad și Rai –
Pe-acestea-i mân, de-acestea sunt atras.

Eu sunt țesut din fibre felurite,
Sunt plămădit din Dragoste și Ură –
Stihii prea libere să fie stăpânite,
Menite să trăiască împreună.


Andrei O., 3.xii.2016


ochiul solar

Dacă ochiul nu ar fi solar, el nu ar putea vedea nicicând Soarele.

Goethe




vineri, 18 august 2017

Eu mă ridic

Eu mă ridic cînd prompt cînd încet
   Din coborîri şi căderi repetate
   Iarăşi şi iarăşi şi încă o dată
Eu mă ridic cînd prompt cînd încet

Dacă aş fi să-merg doar rectiliniu
   Oare-aş mai fi eu în carne şi oase
   Oare-aş mai fi eu un om printre oameni
Dacă aş fi să-merg doar rectiliniu

Poate cu timpul, poate pe urmă
   Fi-voi în stare să nu mă împiedic
   Eu înţelept n’oi călca peste greble
Poate cu timpul, poate pe urmă

Eu mi-ofer însumi şansa a doua
   Fie că alţii mă cred şi mă’ndeamnă
   Fie că nu pot ierta şi mă calcă
Eu mi-ofer însumi şansa a doua

Toate picajele şi ridicările
   Mă fac expert al coborîrilor
   Mă fac atlet al ascensiunilor
Toate picajele şi ridicările

Cei care vor să se ridice
   Fie iertaţi şi’ndemnaţi să o facă
   Fie destulă putere să aibă
Cei care vor să se ridice

Iată o simplă recomandare
   Ceea doar fă ce tu crezi că e drept
   A lumii silire s’o neglijezi
Iată o simplă recomandare

Lumina şi umbra sînt indispensabile
   Doar tragerea inimii va hotărî
   Spre unde cîntarul se va clinti
Lumina şi umbra sînt indispensabile

+++++++
Lumina şi umbra sînt indispensabile
   Spre unde cîntarul se va clinti
   Doar tragerea inimii va hotărî
Lumina şi umbra sînt indispensabile

Iată o simplă recomandare
   A lumii silire s’o neglijezi
   Ceea doar fă ce tu crezi că e drept
Iată o simplă recomandare

Cei care vor să se ridice
   Fie destulă putere să aibă
   Fie iertaţi şi’ndemnaţi să o facă
Cei care vor să se ridice

Toate picajele şi ridicările
   Mă fac atlet al ascensiunilor
   Mă fac expert al coborîrilor
Toate picajele şi ridicările

Eu mi-ofer însumi şansa a doua
   Fie că nu pot ierta şi mă calcă
   Fie că alţii mă cred şi mă’ndeamnă
Eu mi-ofer însumi şansa a doua

Poate cu timpul, poate pe urmă
   Eu înţelept n’oi călca peste greble
   Fi-voi în stare să nu mă împiedic
Poate cu timpul, poate pe urmă

Dacă aş fi să-merg doar rectiliniu
   Oare-aş mai fi eu un om printre oameni
   Oare-aş mai fi eu în carne şi oase
Dacă aş fi să-merg doar rectiliniu

Eu mă ridic cînd prompt cînd încet
   Iarăşi şi iarăşi şi încă o dată
   Din coborîri şi căderi repetate
Eu mă ridic cînd prompt cînd încet

Eu mă ridic


Andrei Onea
8 August 2013


joi, 17 august 2017

Lev Tolstoi - vegetarianism


Libera devenire a omului drept

Auzit-am vorbi deştepte:
„S’te cunoşti pe tine!”
Şi poveţi prea-înţelepte:
„Să faci numai bine!”

Totu-i joc de copiladri –
Prost-nevinovat;
Poţi s’te zbaţi în patru maluri –
Tot făr’ rezultat…

…De fapt, totu-i în unire;
    Cei cari ştiu grăiesc:
    Tre’ s’ajungi l’această stare
    Cînd simti şi’nţelegi:
        Eu Voiescu să fac Bine;
        Bine Eu Voiesc.

    Şi ajungi l-această treaptă
    Prin efort curat,
    Sincer, dureros, dar care
    Este-adevărat.


Andrei Onea
2 Ianuarie 2003


forme în luna plină




vineri, 11 august 2017

Soția cârcotașă

Din viața lui Socrate:
Altă dată, Alcibiades s-a indignat căci Xanthippa zi și noapte își obosea soțul (Socrate) prin constantul ei dispreț și răutate.
- De ce, - întrebă el, - nu o alungi pe femeia asta?
- Pentru că, - a răspuns Socrate, - având-o, exersez răbdare și blândețe, cu care apoi suport incomoditățile și insultele din partea altora. Un soț bun ar trebui să corecteze neajunsurile soției sau să le suporte. Dacă le corectează, va crea un prieten bun. Dacă le suferă, el lucrează la îmbunătățirea lui însuși.

Din Vechiul Testamnent, Ecclesiasticul, Capitolul 25:
Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu este ca răutatea femeii.
Mai bine voiesc a locui cu leu şi cu balaur, decât a locui cu femeia cea rea.
Răutatea femeii îi schimonoseşte obrazul şi-i întunecă faţa ca un sac. Bărbatul ei şade la masă în mijlocul vecinilor şi fără voia lui geme amar.
Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese ea.
Inimă înfrântă şi faţă tristă şi rană inimii este femeia rea.
Mâini leneşe şi genunchi slăbănogi este femeia rea, care nu-şi fericeşte bărbatul său.
De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim.
Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele putere asupra ta.