joi, 23 martie 2017

in vino veritas

Se spune că la fundul unui blid
ce-i doldora de-a vinului licoare
un adevăr integru este scris
ce-l schimbă pe acel găsiră care.

În căutări vinoase adânceam
eu pe cărări năprasnice, obscure
și adevăruri, parcă, eu găseam
dar cari se dovedeau a fi iluzii.

De căutări sleit și amețit
oculta cupă totuși o sorbii
și fundu-i cu-adevărul l-am golit
și golul adevăr atunci găsii.

Și ție-ți spun cea veridicitate,
să nu te-avânți în bete căutări;
Zvârlit la malul undelor buimace
am auzit aceste încantări:

”Aceea ce-ai băut a fost otravă,
căci sufletul licorii e venin;
De-a lui vrăjie doar acela scapă
a cui seninătate n-a dormi.”

Căderea ruşinoasă-a conştiinţei,
debusolată-a minţii-ntunecare,
o generală-a firii rămolire –
efecte de spirtoasă îmbătare.

Potirul cu inscripția scontată
astfel îl țin secat să-l vadă toți
și scriu pe el: ”Aici începe calea
ce duce-n fundul mlaștinii cu morți.”

Vor zice`n vino veritas oricum
și-or repeta stupid ”nu mă respecți?”,
dar m-am trezit și vreau să merg pe drum
ce-a lumina rămasei mele vieți.

Andrei Onea
25 August 2014



la fereastră




miercuri, 22 martie 2017

dinamica apei - 3




dinamica apei - 2





dinamica apei - 1





antrenamente



virtutea devotamentului

Virtutea lunii (21 martie – 20 aprilie): Devotamentul
Devotamentul devine puterea sacrificiului.
Richard Seddon, ”Mani: viața și opera: transformarea răului”:
”Sf. Marcu în evanghelia sa (7.21-22) menționează că Christos Iisus a enumerat douăsprezece vicii ce ies din inima omului și-l spurcă. Pe de altă parte, Rudolf Seiner menționa o dată într-un cerc restrâns despre o listă dată de Elena Blavatsky în engleză ce conținea douăsprezece virtuți raportate lunilor și zodiacului. Rudolf Steiner a extins această listă și a adăugat că, dacă se practică în mod conștiincios aceste virtuți lună de lună, atunci omului îi apar noi forțe și capacități. Aceste două liste de vicii și virtuți pot fi corelate, ca laturi negative și pozitive. Aici conexiunile sunt examinate pe scurt în contextul altor indicații date de Steiner privind zodiacul.
Aprilie – Berbec: Degradarea suplimentară, dincolo de înșelarea altuia pentru propriul beneficiu personal, este facerea unui rău acestuia doar pentru autosatisfacția în urma acestei acțiuni: este răutatea în sine, actul de răutate. Virtutea corespunzătoare este de a ajuta alt om doar de dragul ajutorului, indiferent de existența vreunui beneficiu pentru sine. Acesta este adevărat devotament, în care persoana percepe nevoile situației și privește în spirit pentru intuiția morală pentru ceea ce e de făcut. Stadiul final al devoțiunii devenită faptă este de a da chiar și viața însăși pentru altul prin forța de sacrificiu - fapta de Paște.”
Devotamentul devine puterea sacrificiului.


marți, 21 martie 2017

Șarpele își mușcă coada


De privim în lumea de-afară, în lumea stelară, e ca și-n poveste. Ea zice să întri prin poarta pe care șarpele coada și-o prinde. Să treci în lăuntru în prima cămară, din care ieșirea-i intrare în alta, și-așa mai departe parcurgi 12 săli pân te afli din nou la-nceputuri. În fiecare sală să fii ca-ntr-o viață. Iar după o vreme, trăită-ndeajuns în casa întâia, după ce-ai ospătat și lucrat cu stăpânii, treci într-a doua și trăiești cu altele gazde, apoi într-a treia, a patra și tot așa mai departe, cu timpul încheind coridorul celor douăsprezece case sau săli.

Simplă imaginație ne spune că mișcarea relativă a Pământului și Soarelui este una circulară. Pentru a adăuga precizie, însă, în lăuntrul orbitei ar trebui închipuită o alta, un pic mai mică, care rotindu-se în prima ca o roată în cerc, mișcată lăuntric de mișcarea Pământului, Soarelui și Lunii cel puțin, ar căpăta de fapt o mișcare îndărăt, inversă mișcării anuale a Pământului. Astfel că și punctele cardinale de referință de asemenea se vor mișca. Această precesie, această mișcare lentă dar permanentă poate fi descrisă printr-un Zmeu care vrea să-și muște coadă, dar nu izbutește și permanent este nevoit să se miște circular spre ea.

Efectul mișcării orbitei terestre (orbită tropicală) față de cercul-orbita stelară (orbită siderală) duce evident la schimbarea poziționării Pământului față de stele. Această precesie este cunoscută după schimbarea direcției axei de rotație a pământului, cât și după mișcarea punctului vernal, al echinocțiului de primăvară de-a lungul constelațiilor zodiacale.

Mutarea dintr-un grup zodiacal în altul trage după sine schimbări și pentru evoluția ființelor umane. Diferența dintre orbita tropicală și cea cerească sau siderală este doar de 20 de minute. Așa că parcursul punctului vernal dintr-o casă în alta durează destul de mult pentru o viață de om – 2160 ani. Astfel, cercul plin – marele an – anul platonic – fiind împlinit în 25920 ani, care este și numărul de respirații ale omului într-un an de zile. Pe parcursul unei vieți obișnuite de om – 72 de ani – punctul echinocțiului – estul exact al orbitei terestre – dovedește să parcurgă fix un grad pe orbita stelară, adică o zi din Marele An.

Parcursului echinocțiului dintr-o casă stelară în alta de cca. 2160 de ani i se mai spune epocă, eră sau chiar veac. Diferite epoci comportă diferite caracteristici. Există și alte perioade însemnate pentru evoluția omenirii cu sau fără altă periodicitate, cum ar fi Yuga ș.a..

Erele de precesie prin fiecare constelație, odată ce-s 12 la număr, se mai numesc Marile Luni, iar sub oblăduirea fiecărei Luni de obicei se află una sau câteva civilizații culturale. Acum epoca noastră de dezvoltare se află sub semnul Soarelui în Pești. Spre regret, delimitarea temporală a Caselor sau constelațiilor zodiacale nu este comună, cu marje de necoincidență până la sute de ani. Conform, unor măsurări, soarele în echinocțiu se afla în Taur apr. în perioada 4000-2000 î.Ch., după altele însă această perioadă acoperea mai degrabă  mileniile 3 și 2 î.Ch.. Aceasta a fost precedată de epoca consemnată de Gemeni, iar mai înainte de Rac. Epoca sub semnul Taurului era urmată de cea a semnului Berbecului. După epoca curentă a Peștilor va urma cea a Vărsătorului, iar apoi a Capricornului.

Fiecare constelație ”zodiacală” își păstrează și anumită influență asupra corpului uman. Această înșiruire a meleagurilor stelare pe om iarăși e ușor de cunoscut dacă imaginar îl prosternăm pe om colăcel în cercul orbitei terestre, astfel încât capul să-l plasăm în dreptul Berbecului, iar picioarele respectiv, după încheierea întregului cerc, în dreptul Peștilor. Odată vizualizată această încolăcire stelară putem lesne să înțelegem cel puțin una din caracteristicele fundamentale ale epocii curente de dezvoltare a omenirii, căci vedem că odată cu trecerea la Pești, s-a trecut brusc la picioare. Astfel, în această epocă omul are să se învețe cum să meargă singur, mai suveran, mai independent, fără mare ajutor lateral, pe propriile picioare. Va naște cu voie liberă impulsuri volitive ce-l vor conduce în viață. Va deveni tot mai stăpân pe sine, învățând din greșeli și intrând în armonia cu restul lumii. Va trebui să-și dezvolte intelectul, înțelegerea rațională și voința. Va trebui să devină, respectiv, tot mai liber.

În antroposofie punctul de pornire în enumerarea perioadelor epocale se ia anul 747 î.Ch., presupusul an al înființării Romei. Astfel, civilizațiile sau epocile învecinate s-ar înșirui așa: Rac (7227-5067 î.Ch.), Gemeni (5067-2907 î.Ch.), Taur (2907-747 î.Ch.), Berbec (747 î.Ch.-1413), Pești (1413-3573), Vărsător (3573-5733), Capricorn (5733-7893). Ca într-o paranteză, aceste șapte epoci sunt luate de catastrofe ce schimbă substanțial Pământul și umanitatea.

Să nu ne rămână fără cunoștință că, după o altă numărare, Luna Peștilor are acoperire în anii 0-2160, adică se va începe, după această logică) destul de curând Luna Vărsătorului (2160-4320), mult așteptata epocă a frăției și înălțării morale, dar și cea a calităților cardinal opuse acestora.

Alăturate sunt niște imagini care ar putea contribui la o vizualizare mai clară a celor spuse.

Deci, de privim în lumea de-afară, în lumea stelară, e ca și-n poveste. Ea zice să întri prin poarta pe care șarpele coada și-o prinde. Să treci în lăuntru în prima cămară, din care ieșirea-i intrare în alta, și-așa mai departe parcurgi 12 săli pân te afli din nou la-nceputuri. În fiecare sală să fii ca-ntr-o viață. Iar după o vreme, trăită-ndeajuns în casa întâia, după ce-ai ospătat și lucrat cu stăpânii, treci într-a doua și trăiești cu altele gazde, apoi într-a treia, a patra și tot așa mai departe, cu timpul încheind coridorul celor douăsprezece case sau săli.

înțeleptul


Andrei - prefăcătorii 5





Andrei - prefăcătorii 4





luni, 20 martie 2017

echinocțiu de primăvară

Astăzi soarele a intersectat ecuatorul ceresc, astfel atingând punctul său vernal – echinocțiul de primăvară – egalarea zilei cu noaptea – fenomen ce semnifică și începutul anului astronomic – perioadă în care ambele emisfere ale pământului sunt iluminate de soare în mod egal. Perioada de timp dintre două echinocții și este anul terestru (tropical) de apr.365,25 zile. Multe popoare își mai păstrează tradiția de celebrare a anului nou la echinocțiu de primăvară. Determinarea momentului echinocțiului întotdeauna era importantă pentru omenire – fie pentru procese anuale ce necesită cunoașterea schimbărilor cardinale climatice, fie pentru scopuri de conotație socială, etc. Astfel, determinării acestui moment erau dedicate anumite construcții arhitecturale sau structuri mecanice, cu ajutorul cărora se determina de obicei momentul răsăritului de soare exact la est și respectiva sa poziționare pe bolta stelară. Această poziție, după cum se cunoaște, nu este una statică, dinamica ei fiind dictată de precesia orbitei terestre, sau mai corect zis – de schimbarea permanentă a mișcării relative dintre Soare și Pământ. Acum punctul vernal proiectat pe bolta stelară se găsește în așa-numita constelația Peștilor. 







sâmbătă, 18 martie 2017

anul platonic – pe farfurie

Anul platonic – un fenomen ce mai ușor e înțeles dacă e mai ușor explicat; de ce nu, explicat pe farfurie.
Circumferința internă (albă) a farfuriei este orbita Pământului față de stele.
Cercul de carton este orbita plină a pământului – anul pământesc = apr. 365,25 zile.
Orbita terestră, însă, este un picuț mai scurtă decît orbita stelară.
Astfel că la fiecare an planeta noastră își încheie anul un pic mai înainte decît punctul său de pornire pe orbita stelară (albă).
Respectiv, nordul (roșu, axa polară, axa rotației) și estul pămîntului (albastru, răsăritul) încet dar sigur și permanent își shimbă direcția după acele ceasornicului. Dacă lungimea orbitei stelare ar fi L, atunci orbita anului terestru ar fi apr. cu L/25920 mai scurtă.
Respectiv, cu timpul, în apr. 25920 ani orbita terestră va face un cerc deplin pe orbita stelară.
O astfel de schimbarea a poziționării nordului / estului Pământului față de stele se numește precesie terestră, mai exact precesia echinocțiului.
Această schimbare duce la schimbarea puntului vernal – locul răsăririi Soarelui (cercul alb) fix la est, i.e. în dimineața echinocțiului de primăvară (egalarea zilei cu noaptea în primăvară).
De de mult se crede că această precesie a echinocțiului duce și la schimbarea condițiilor de dezvoltare a omului pe Pământ, dat fiind că astrele – macrocosmosul – își schimbă unghiul și forța de influență.
Conform tradiției, cercul stelar (calea pe care o parcurge Soarele așa cum se vede de pe Pământ, ecliptica) este divizat într-o duzină, astfel prefigurîndu-se 12 constelații – figuri stelare zodiacale (entități biologice), care respectiv se schimbă cu regularitatea de 2160 de ani (25920 : 12).
O viață obișnuită de om acum este de apr. 70 de ani, ceea ce pe cercul stelar (anul platonic, anul cosmic) alcătuiește 1 grad sau o zi (5920 : 360, sau 25920 : 365).
Deci, viața medie a unui om constituie o zi consmică.
Respectiv, o lună cosmică include o consecutivitate de 30 de vieți umane.
Un anotim cosmic – adică un sfert de an consimc – include trecerea punctului vernal prin trei semne zodiacale consecutive.
Lunii comsice (2160 ani) i se mai spune epocă, sau veac (evanghelii).
În gif este punctat doar jumate de an platonic.
Această imaginațiune, sau una similară, va lămuri lucrurile tot mai mult și mai mult oricui care o dorește, până când devine simplu.
Pentru a nu uita durata anului cosmic, iată o simplă formulă de reamintire – anii respectivi sunt egali cu numărul de respirații efectuate în mod normal de om pe zi (24 de ore), reieșind de la 18 respirații pe minut: 18x60x24=25920.

calendarul sufletului - saptamâna 49


luni, 13 martie 2017

Становление Будды

Он сел под деревом и сказал себе:  «Не сдвинусь с этого места пока не решу эту проблему, пока не достигну надлежащую мудрость для этого.»...



Buddha under Bodhi Tree from Goodman on Vimeo.

desenul dinamic zodiacal - crâmpeie adiționale