marți, 21 martie 2017

Șarpele își mușcă coada


De privim în lumea de-afară, în lumea stelară, e ca și-n poveste. Ea zice să întri prin poarta pe care șarpele coada și-o prinde. Să treci în lăuntru în prima cămară, din care ieșirea-i intrare în alta, și-așa mai departe parcurgi 12 săli pân te afli din nou la-nceputuri. În fiecare sală să fii ca-ntr-o viață. Iar după o vreme, trăită-ndeajuns în casa întâia, după ce-ai ospătat și lucrat cu stăpânii, treci într-a doua și trăiești cu altele gazde, apoi într-a treia, a patra și tot așa mai departe, cu timpul încheind coridorul celor douăsprezece case sau săli.

Simplă imaginație ne spune că mișcarea relativă a Pământului și Soarelui este una circulară. Pentru a adăuga precizie, însă, în lăuntrul orbitei ar trebui închipuită o alta, un pic mai mică, care rotindu-se în prima ca o roată în cerc, mișcată lăuntric de mișcarea Pământului, Soarelui și Lunii cel puțin, ar căpăta de fapt o mișcare îndărăt, inversă mișcării anuale a Pământului. Astfel că și punctele cardinale de referință de asemenea se vor mișca. Această precesie, această mișcare lentă dar permanentă poate fi descrisă printr-un Zmeu care vrea să-și muște coadă, dar nu izbutește și permanent este nevoit să se miște circular spre ea.

Efectul mișcării orbitei terestre (orbită tropicală) față de cercul-orbita stelară (orbită siderală) duce evident la schimbarea poziționării Pământului față de stele. Această precesie este cunoscută după schimbarea direcției axei de rotație a pământului, cât și după mișcarea punctului vernal, al echinocțiului de primăvară de-a lungul constelațiilor zodiacale.

Mutarea dintr-un grup zodiacal în altul trage după sine schimbări și pentru evoluția ființelor umane. Diferența dintre orbita tropicală și cea cerească sau siderală este doar de 20 de minute. Așa că parcursul punctului vernal dintr-o casă în alta durează destul de mult pentru o viață de om – 2160 ani. Astfel, cercul plin – marele an – anul platonic – fiind împlinit în 25920 ani, care este și numărul de respirații ale omului într-un an de zile. Pe parcursul unei vieți obișnuite de om – 72 de ani – punctul echinocțiului – estul exact al orbitei terestre – dovedește să parcurgă fix un grad pe orbita stelară, adică o zi din Marele An.

Parcursului echinocțiului dintr-o casă stelară în alta de cca. 2160 de ani i se mai spune epocă, eră sau chiar veac. Diferite epoci comportă diferite caracteristici. Există și alte perioade însemnate pentru evoluția omenirii cu sau fără altă periodicitate, cum ar fi Yuga ș.a..

Erele de precesie prin fiecare constelație, odată ce-s 12 la număr, se mai numesc Marile Luni, iar sub oblăduirea fiecărei Luni de obicei se află una sau câteva civilizații culturale. Acum epoca noastră de dezvoltare se află sub semnul Soarelui în Pești. Spre regret, delimitarea temporală a Caselor sau constelațiilor zodiacale nu este comună, cu marje de necoincidență până la sute de ani. Conform, unor măsurări, soarele în echinocțiu se afla în Taur apr. în perioada 4000-2000 î.Ch., după altele însă această perioadă acoperea mai degrabă  mileniile 3 și 2 î.Ch.. Aceasta a fost precedată de epoca consemnată de Gemeni, iar mai înainte de Rac. Epoca sub semnul Taurului era urmată de cea a semnului Berbecului. După epoca curentă a Peștilor va urma cea a Vărsătorului, iar apoi a Capricornului.

Fiecare constelație ”zodiacală” își păstrează și anumită influență asupra corpului uman. Această înșiruire a meleagurilor stelare pe om iarăși e ușor de cunoscut dacă imaginar îl prosternăm pe om colăcel în cercul orbitei terestre, astfel încât capul să-l plasăm în dreptul Berbecului, iar picioarele respectiv, după încheierea întregului cerc, în dreptul Peștilor. Odată vizualizată această încolăcire stelară putem lesne să înțelegem cel puțin una din caracteristicele fundamentale ale epocii curente de dezvoltare a omenirii, căci vedem că odată cu trecerea la Pești, s-a trecut brusc la picioare. Astfel, în această epocă omul are să se învețe cum să meargă singur, mai suveran, mai independent, fără mare ajutor lateral, pe propriile picioare. Va naște cu voie liberă impulsuri volitive ce-l vor conduce în viață. Va deveni tot mai stăpân pe sine, învățând din greșeli și intrând în armonia cu restul lumii. Va trebui să-și dezvolte intelectul, înțelegerea rațională și voința. Va trebui să devină, respectiv, tot mai liber.

În antroposofie punctul de pornire în enumerarea perioadelor epocale se ia anul 747 î.Ch., presupusul an al înființării Romei. Astfel, civilizațiile sau epocile învecinate s-ar înșirui așa: Rac (7227-5067 î.Ch.), Gemeni (5067-2907 î.Ch.), Taur (2907-747 î.Ch.), Berbec (747 î.Ch.-1413), Pești (1413-3573), Vărsător (3573-5733), Capricorn (5733-7893). Ca într-o paranteză, aceste șapte epoci sunt luate de catastrofe ce schimbă substanțial Pământul și umanitatea.

Să nu ne rămână fără cunoștință că, după o altă numărare, Luna Peștilor are acoperire în anii 0-2160, adică se va începe, după această logică) destul de curând Luna Vărsătorului (2160-4320), mult așteptata epocă a frăției și înălțării morale, dar și cea a calităților cardinal opuse acestora.

Alăturate sunt niște imagini care ar putea contribui la o vizualizare mai clară a celor spuse.

Deci, de privim în lumea de-afară, în lumea stelară, e ca și-n poveste. Ea zice să întri prin poarta pe care șarpele coada și-o prinde. Să treci în lăuntru în prima cămară, din care ieșirea-i intrare în alta, și-așa mai departe parcurgi 12 săli pân te afli din nou la-nceputuri. În fiecare sală să fii ca-ntr-o viață. Iar după o vreme, trăită-ndeajuns în casa întâia, după ce-ai ospătat și lucrat cu stăpânii, treci într-a doua și trăiești cu altele gazde, apoi într-a treia, a patra și tot așa mai departe, cu timpul încheind coridorul celor douăsprezece case sau săli.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu