joi, 25 mai 2017

DORUL SFÂNT

Dorul sfânt
de Johann Wolfgang von Goethe

Ignoranta gloată-i surdă;
Înțelepții doar s-audă:
Proslăvesc eu acea viață,
Ce i-e dor de focul morții.

În răcoarea nopții sacre
Ce concepe și dă viață
Retrăiri ridică stranii
Lumânarea care arde.

Al ei luciu cald te scapă
Și de umbră, și-ntuneric,
Trezind dorul nou și mare –
De o ultimă-mbinare.

Nu mai simți nici mult, nici greu;
Ești un fluture ce zboară,
Țintuit de-un scop: Lumina,
Ce atrage și te arde.

Până nu vei izbuti
Să-mplinești: ”Mori și devino!”,
Doar un oaspe trist vei fi
Pe un sol făr de lumină.


/ în md/ro de Andrei Onea, 25 mai 2017 /

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu