sâmbătă, 6 mai 2017

Gnomii

Gnomii – duhurile rădăcinilor – ei sunt purtători de o spiritualitate internă care poate fi comparată doar cu spiritualitatea interioară a ochiului uman, a urechii umane. Gnomul e totalmente organ senzorial, care, în același timp, e și rațiune, care nu doar vede și aude, dar în același timp, în această vedere și auzire – înțelege.

Planta absoarbe tainele universului, le trimite în pământ, iar gnomi le primesc prin fluxurile spirituale care picătură cu picătură trec prin plante. Și când - în special toamna și iarna – aceștia peregrinează prin minereuri și pietre, ei duc cele spicuite prin plante, ei astfel impregnează Pământul cu ideile întregului Univers.

Ei sunt complet rațiune, însă una universală, care din acest motiv privește de jos spre rațiunea omului ca la ceva imperfect. „De ce, - spun ei - oamenii nu își bagă nasul în pământ, la fel ca rădăcinile plantelor, și nu permit ideilor să picure pe ei, ba încă și le mai cercetează? La ce bun au ei nevoie de logică."

Gnomi în pământ sunt purtătorii ideilor Universului. În interiorul Pământului ei sunt reprezentanți ai extraterestrului, și trebuie să evite în mod constant fuzionarea cu pământul, căci atunci ei ca ființe aparte ar primi forme din lumea amfibienilor. Și din acest sentiment de „antipatie“ față de pământesc gnomi capătă putere de a împinge planta din Pământ. Doar prin această putere proprie lor ei rup planta de pământesc și o fac să crească.

 / Rudolf Steiner, Ga 230, Omul ca simfonie a Cuvântului creativ /



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu