luni, 8 mai 2017

Silfidele

Silfidele - entități care trăiesc în elementul aerian-caloric, pătrund până în domeniul luminii, sunt sensibile la mişcările atmosferei. Curentul de aer mişcător, prezent la orice pasăre, înseamnă pentru silfide ceva audibil, acorduri ale muzici cosmice. Silfidele, care sunt în sine nişte entități mai mult sau mai puţin adormite, se simt cel mai bine, peste tot unde prin aer zboară păsări. Când o silfidă este constrânsă să zboare prin aerul lipsit de păsări, pentru ea este ca şi cum s-ar fi pierdut pe sine. Omul, când ajunge la Eu, e ca şi cum ar privi în cel mai intim sanctuar al sufletului. Silfida nu priveşte într-un asemenea sanctuar intim al propriului suflet. Ea îşi găseşte Eul în ceea ce trezeşte în ea pasărea care zboară prin aer. Prin faptul că ea îşi aprinde Eul în exterior, silfida devine purtătoarea iubirii cosmice prin spațiul aerian. Ea trăieşte ceva asemănător cu dorința umană.


Dacă ați întreba pasărea de la cine învață ea să cânte, ați auzi că inspiratorul ei este silfida. Ea simte o mulțumire în contact cu forma păsării. Dar e oprită de ordinea cosmică să devină pasăre, pentru că are o altă misiune. Ea are misiunea de a apropia cu iubire lumina de plante. Ea pătrunde planta cu lumină. Aici are loc o conlucrare între lumina silfidelor şi chimia ondinelor. Silfidele urzesc în plantă forma plantei originare, ideale, arhetipale. Şi când planta se ofileşte toamna şi tot ceea ce este materie dispare, atunci aceste forme spirituale ale plantelor ajung să picure în jos, iar gnomii le percep şi le păstrează.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu