miercuri, 12 iulie 2017

Adolescența

O dulce tânguire
De mine ne-nţeleasă
Mă-nvăluie, mă-mbie
Şi pieptul mi-l apasă

O stranie durere
’și-impune stăpânirea
Dând naştere tristeții
Ce nu se mai alină

Prin ploaie-n vânt şi singur
Mă primblu eu aiurea
Orfan rămâne gândul
Simțirea doar mă fură

Sunt toţii cu pereche
A mea iubire însă
Venind fără de veste
Nu își găsește-izbândă

Prietenă-i doar ploaia
Ce fața-mi umezește
Ca alții să nu vadă
A lacrimii poveste

-nvăluie iubirea
’nainte neștiută
Dar nu e nimeni-nimeni
S-o dărui cui anume

A mele sentimente
Sunt gata-acum să zboare
S-aducă împlinire
Dar și alienare


Andrei Onea
22 Aprilie 2016



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu