miercuri, 12 iulie 2017

CINE-S OARE?

Cine-am fost?
Cine voi fi?
Sub același soare
 mă știu de mult
  și nu mă știu!
M-am regăsit
 în vatră,
  în piatră,
   de fiece dată.
În firul de iarbă,
 în floarea de nalbă,
  în orice ponor,
   în orice izvor.
În râs,
 în plâns,
  în gând ascuns,
   pentru a fi pătruns.
Toate-s în mine
 de la începutul firii.
Dar dorul,
 dorul de mine
  cea fără mine,
   ce dor este?
De cine și
 de ce mi-e dor?
De ce în fiece înserare
 dorul mă doare
  atât,
   încât
    ajung să mă scald
     în văpaia apusului înfierbântat
      ca încinsul sângelui
       prin care dorul arde?
Gândul despre mine
 devine scrum.
Îl adun
 după ce soarele-i dus
  și-l vântur
   prin vântul ciur
    și-l iau bidiviu
     și alerg cu gândul dor,
      gând durere, dor,
       zbor
        peste tot și toate,
         zbor pe un nor,
          ajung din urmă soarele
          pe cealaltă față de pământ.
Dar tot eu sunt.
Deșartă speranță de a mă dumiri,
 de a mă regăsi
  pe mine, cea a mea.


                              Angela Pașca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu