miercuri, 19 iulie 2017

Colegii


Secolul XIX. Poetul X iese din tavernă la braţ cu două madame. Chiar la intrare e întins în bîltoacă un om beat tuflă.
Madamele îl abordează pe poet: „O, domnule X, am auzit despre tine că poţi descrie orice situaţie poetic, prin cuvinte frumoase. Arată-ne această artă! Rugăm, rugăm, rugăm!”
X stă un pic pe gînduri şi spune:
„În calea vieţii noastre e lungit
Un jalnic corp, un neînsufleţit!
Nici voi, nici tu, nici eu nu l-am ştiut.
El zace-aici, uitat de toţi şi ud.”
Beatul, ridicîndi-şi brusc capul din bîltoacă:
„A, tu eşti, X?! Eu rima ţi-o aud!
Dar jalnic nu sînt eu acum, ci tu!
Ciudatule, mă miri! Ce-ţi pasă ţie?
Ai două mîndre, dar te rozi cu mine!”
X, îndemnînd în grabă: „Haideţi, haideţi, madamelor. Acesta e Y – colegul.”


Andrei Onea
27 Noiembrie 2012



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu